Muzica e o constantă în viața Isabellei. Cântă la pian de la trei ani și își urmează cu zel pasiunea. Părinții o susțin, deși după divorț le e tot mai greu să se pună de acord. Acum ea petrece o săptămână cu mama, una cu tata, iar mutarea de duminică e momentul care o enervează cel mai tare.

Mama ei e albă, tatăl e negru, dar Isabella nu e nici una, nici cealaltă. Se întreabă cine e și ce rol are în familie, în grupul de prieteni, la școală și în afara ei. Observă schimbările prin care trece și felul în care sunt tratați albii și negrii în diferite situații: la magazin, pe stradă, în conflicte. Dar când se așază la pian gândurile i se liniștesc. Vede exact ce are dinainte. Clape albe. Clape negre. Seamănă cu jumătățile din ea, pe care caută să le armonizeze.

„Vocea autentică a Isabellei, în vârstă de 11 ani, redă evenimente rar înfățișate în cărțile pentru copii, dar care reflectă realitatea văzută adeseori de copii.“  

                                                                                                                                                       Kirkus Reviews

„Draper abordează subiecte dificile și inconfortabile: violența poliției, folosirea armelor, natura complicată a divorțului și diferențele socio-economice constituie părți reale și importante în experiența Isabellei.“  

Publishers Weekly

De aceeași autoare:

Din capul meu