Ce s-a ales de eroii de basm: Florin Bican – „Și v-am spus povestea așa”
A fost odată ca niciodată un copil căruia îi plăceau poveștile. Nu știa el să citească în acele vremuri, dar avea o bunică bătrână de când lumea care îi spunea povești sau i le citea dintr-o carte mare cu poze. Și copilul a crescut mare, a învățat literele (apoi a făcut Literele) și a început să își citească singur povești. Într-o zi el și-a spus: Eu sunt Aleodor Împărat și Făt-Frumos din lacrimă, dar și Harap-Alb, Făt-Frumos, fiul iepei, iar alți copii erau zmei, o vecină era Sfânta Duminică, o alta era Sfânta Vineri, un tată de fete era Verde Împărat și cățelul era de fapt un cal năzdrăvan. Dar copilul a crescut mare, i-a picat la Bac Harap-Alb și atunci nu i-a mai plăcut. Apoi a ajuns în Valea Plângerii, singura care avea metrou și cluburi, și uitase de tărâmul magic al poveștilor. Dar simțea un dor nemaivăzut de a se plimba iar pe un cal năzdrăvan prin lumea miticilor eroi de basm. Nu e de mirare că orice copil a crescut cu povești, fiindcă aceste povești spun despre lume mai mult decât orice altceva, și un copil are nevoie să afle ce e bine și ce e rău, ce se întâmplă dacă faci anumite lucruri sau dacă ieși din vorba dată.
