5 cărți pe care să le citești când te întorci de la săniuș

Știm că vă place să vă zbenguiți în zăpadă, așa că am selectat niște fragmente din cinci cărți foarte frumoase cu și despre nisoare. 

1. Căsuța din strada PUH de A.A. Milne

2. Pălăria Vrăjitorului de Tove Jansson

Prima zăpadă a iernii se aşternu în Valea Mominilor într‐o dimineaţă mohorâtă. Venise pe furiş, deasă şi tăcută. În doar câteva ceasuri, totul era alb.

Momi privi din prag valea ce se cuibărea sub plapuma iernii şi îşi zise liniştit: „Diseară ne băgăm la hibernat...“ Căci asta fac, de obicei, mominii, cândva prin noiembrie (şi asta-i, de fapt, înţelept să faci, dacă nu-ţi plac întunericul şi frigul). Închise apoi uşa, se duse tiptil după Momimama şi zise:

— Mama, ninge!

— Ştiu, spuse Momimama. Am pregătit deja cele mai călduroase pături pentru toată lumea. Tu o să dormi în mansardă, în camera de la apus, cu micuţul Smiorc.

— Da’ Smiorc sforăie ceva de groază! se împotrivi Momi. Mai bine dorm cu unchiaşul Puftabac.

— Cum vrei, zise Momimama. Atunci Smiorc ar putea dormi în camera de la răsărit.

Şi uite-aşa se apucară mominii, prietenii şi cunoştinţele lor să se pregătească de iarnă cât se poate de temeinic. Momimama puse masa pe verandă, dar tot ce primiră de mâncare fu câte o cană cu ace de brad (e important să-ţi umpli burta cu ace de brad dacă ai de gând să dormi trei luni). După cină (n-avusese niciun gust) şi-au urat „Noapte bună!“ ceva mai conştiincios decât în alte dăţi, iar Momimama îi îndemnă pe toţi să se spele pe dinţi. Momitata se duse din cameră în cameră, închise toate uşile şi obloanele şi acoperi lustra din sufragerie cu o plasă de ţânţari, să nu se prăfuiască.

Apoi fiecare se cuibări bine în patul lui, îşi trase plapuma până peste urechi şi se gândi la ceva plăcut. Numai Momi suspină uşor şi zise:

— Şi totuşi, pierdem o grămadă de timp!

— Nici gând! spuse unchiaşul Puftabac. O să visăm. Iar când ne trezim o să fie deja primăvară.

3. Mănușa de Jan Brett

4. Heidi, fetița munților de Johanna Spyri

Ninsoarea nu mai contenea. Pe alocuri, zăpada ajunsese până la ferestre, iar în spate, cabana bunicului se întroienise de-a binelea. Dacă ar fi rămas să ierneze acolo, ar fi pățit și ei ca Peter, care, zi de zi, trebuia să se strecoare afară pe fereastră, de unde se afunda de tot în zăpada înaltă și pufoasă, ca apoi, ajutându-se din greu cu mâinile, cu capul și picioarele, să iasă din adânc. Pe urmă, Brigitte îi arunca un măturoi, cu care ciobănașul dădea la o parte zăpada, până ajungea în fața pragului, unde trebuia să rânească bine de tot, căci aici ninsoarea bătea cel mai tare și, de îndată ce se deschidea ușa, zăpada dădea năvală în bucătărie. Altă dată îngheța și atunci nu se mai putea intra deloc în casă căci, în afară de Peter, nimeni nu mai era în stare să se furișeze afară pe fereastră.

5. Omul de zăpadă care voia să întâlnească soarele de Matei Vișniec

Timpul, dragul nostru prinţ,

E făcut așa cum e,

Călător, fugar și strâmb,

Nu ne întreba de ce.

 

Orice formă-ar fi să ia,

Timpul vine de la stele.

Se măsoară-n vis cu ele

Și ne dă în dar o stea.

 

Timpul care ne zâmbește

Nu-i la fel cu timpul care

Nu mai vrea după o vreme

Să ne care în spinare.

 

Timpul viselor aprinse

E făcut din flori de vară

Care pot însă să doară

Când le uzi cu stele ninse.

 

Timpul dorului de ducă

Este unul mai cu moţ,

Grăbit rău și fără soţ,

Și se-ncalţă cum apucă.

 

Timpul doldora de mere,

Când secundele sunt multe,

E făcut să te asculte,

Să promită înviere.

 

Timpul doldora de nuci,

Când secunda se chircește

Într-un ochi mirat de pește,

E sughiţ, strănut și muci.

 

Timpul văduvit de ore

E făcut din stele sumbre,

Din eclipse și secunde

Care vor să te devore.